IFRS 1 – Aplicarea pentru prima dată a IFRS

Obiectivul IFRS 1 îl reprezintă pregătirea unor situaţii financiare anuale al căror format să fie cel cerut de IFRS, conţinând informaţii pregătite în concordanţă cu IFRS (aplicarea retrospectivă a tuturor IFRS-urilor la data întocmirii situaţiilor financiare) şi care să conţină o declaraţie fără rezerve că acele situaţii financiare sunt în concordanţă cu IFRS.

Pregatirea informaţiilor în concordanţă cu IFRS presupune:

  • recunoasterea tuturor activelor şi obligaţiilor atunci când recunoaşterea acestora este cerută de un IFRS sau IAS;
  • eliminarea recunoaşterii tuturor activelor sau obligaţiilor atunci când criteriile IFRS de recunoaştere nu sunt îndeplinite;
  • reclasificarea activelor sau datoriilor care au fost anterior recunoscute într-o categorie sub standardele locale, dar care conform IFRS fac parte dintr-o altă categorie;
  • aplicarea metodelor IFRS de stabilire a valorii activelor şi datoriilor.

Pentru a uşura adoptarea IFRS şi încadrarea cheltuielilor făcute în acest scop în limite rezonabile, standardul IFRS 1 prevede şi o listă limitată de excepţii (10 excepţii) privind retratarea anumitor active, datorii şi tranzacţii prezente în situaţiile financiare ale intreprinderii care adopta pentru prima dată IFRS.

Excepţiile de la retratare odată cu aplicarea pentru prima dată a IFRS conform standardului IFRS 1 se referă la şi numai la:

  • combinări de intreprinderi;
  • reevaluările la valoarea justă ca si „cost prezumat”;
  • beneficii ale angajaţilor (beneficii de pensie în principal);
  • diferente cumulative de curs valutar;
  • instrumente financiare compuse;
  • active si obligatii ale intreprinderilor subsidiare, asociate si asociatiilor in participatie;
  • modalitati de categorisire a instrumentelor financiare recunoscute anterior;
  • tranzactii privind compensarea cu actiuni a angajatilor;
  • contracte de asigurare;
  • obligatii privind dezafectarea incluse in costul activelor fixe;
  • operatiuni de leasing;
  • determinarea valorii juste la recunoasterea initiala a activelor si datoriilor.

Aplicabilitatea standardului se referă la:

    1. cazurile în care o entitate adoptă IFRS ca nouă bază a contabilităţii, începând sau după 1 ianuarie 2004
    2. trebuie aplicat atunci când situaţiile financiare anterioare:
  • includ reconcilieri ale unor elemente de la norme naţionale le IFRS;
  • sunt conforme cu unele IFRS-uri, dar nu cu toate;
  • sunt conforme cu toate IFRS, dar nu conţin o declaraţie explicită şi fără rezerve de conformitate;
  • sunt necesare pentru raportări interne;
  • sunt necesare pentru a se întocmi situaţii financiare consolidate conform IFRS.

IFRS 1 cere entităţilor:

  1. Să identifice primele situaţii financiare conform cu IFRS;
  2. Să întocmească bilanţul de deschidere la data tranziţiei la IFRS. Reprezintă punctul de plecare pentru contabilitatea ulterioară. Cu această ocazie trebuie:

– Recunoaşterea activelor şi datoriilor conform IFRS;

– Derecunoaşterea activelor şi datoriilor care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere din IFRS

– Clasificarea activelor şi datoriilor conform IFRS

– Măsurarea activelor şi datoriilor conform IFRS

  1. Să selecteze politicile contabile care corespund şi să aplice aceste politici retrospectiv tuturor perioadelor prezentate în primele situaţii conform IFRS;
  2. Să stabilească dacă va aplica cele 10 excepţii prevăzute de IFRS1 în cazul aplicării pentru prima dată a IFRS-urilor;
  3. Să prezinte explicit toate retratările şi reconcilierile afarente trecerii la IFRS.