Fluxurile de trezorerie generate de activităţile de exploatare

Fluxurile de trezorerie generate de activităţile de exploatare sunt, în mod esenţial, consecinţa principalelor activităţi generatoare de venituri ale întreprinderii şi, ca urmare, ele rezultă din tranzacţiile şi alte elemente care concură la formarea rezultatului net.

Din această categorie fac parte:

– încasările care decurg din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;

– încasările care provin din redevenţe, onorarii, comisioane şi din alte venituri;

– plăţile privind datoriile faţă de furnizorii de bunuri şi de servicii;

– plăţile în favoarea salariaţilor şi în contul acestora;

– încasările şi plăţile relative la prime şi calamităţi, la anuităţi şi la alte prestaţii legate de poliţele de asigurare, în cazul unei instituţii de asigurări;

– plăţile şi rambursările de impozite asupra profitului, cu condiţia ca ele să nu poată fi în mod specific asociate activităţilor de finanţare şi de investiţii.

Unele tranzacţii, precum cesiunea unei imobilizări de tipul instalaţiilor de producţie, pot să genereze un plus sau un minus de valoare, care afectează rezultatul net. Totuşi, fluxurile de trezorerie legate de astfel de tranzacţii nu aparţin exploatării, deoarece operaţiile în cauză intră sub incidenţa activităţilor de investiţii.

O întreprindere poate să deţină titluri în scopuri comerciale, caz în care acestea sunt asemănătoare stocurilor achiziţionate pentru a fi revândute. Ca atare, fluxurile de trezorerie care provin din achiziţia de titluri deţinute în scopuri comerciale sunt incluse în categoria activităţilor de exploatare.